“Motorul” curgerii fumului prin cos este sursa interna de caldura (focul), care creeaza o diferenta de densitate intre gazele calde din semineu si aerul din exteriorul acestuia.
O importanta aparte o are configuratia semineului in partea sa initiala (intrare, vatra, zona de radiatie, clapeta tiraj).
Aceasta va determina configuratia curgerii corecte a gazelor calde a caror temperatura se afla in intervalul mentionat mai inainte.
La nivelul partii din spate a vetrei, gazele generate de foc au viteze suficient de mari pentru a produce vartejuri care au tendinta de revenire a fumului in incapere.
Aceasta tendinta trebuie sa fie contracarata atat prin marimea corespunzatoare a zonei superioare a vetrei, cat si prin asigurarea unei viteze minime de aspiratie a aerului la nivelul sectiunii de intrare in semineu.
De regula, vitezele de peste 0.25 m/s la intrarea in semineu ca si asigurarea unui spatiu corespunzator dupa buiandrugul (de deasupra deschiderii de intrare in semineu), evita patrunderea fumului in incapere generand buna functionare a semineului.
Cosul de fum are, de asemenea, stabilite reguli de dimensionare a sectiunii transversale (de ex. diametrul intern al cosului cu sectiune rotunda) in functie de inaltimea sa.
Spre exemplu, pentru un semineu cu latimea intrarii Lsem=1200 mm si inaltimea Hsem= 900 mm, diametrul minim necesar, Dcos, pentru cosul de fum este Dcos= 400 mm in cazul inaltimii cosului Hcos= 3 m si, respectiv, Dcos= 300 mm in cazul inaltimii cosului Hcos= 15 m.
In ambele cazuri, debitul de aer evacuat din incapere, odata cu fumul, este Daer= 970 m3/h, iar sectiunea libera minima a clapetei de tiraj trebuie sa fie Sclap= 0.125 m2 (primul caz) si Sclap= 0.071 m2 (al doilea caz).
